12-13 martie 2011, tura vietzii :)
Vineri 11 martie, in timp ce pe TV sunt stiri si imagini cu dezastrul provocat de cutremurul din Japonia, tsunami, axa pamantului s-a deplasat cu 10 cm... dar noi stim ca Cindrelul este tot acolo si ne asteapta, nika nu ne mai poate intoarce din drum “traseul nu se modifica”, am planuit aceasta tura si am vb. atat de mult incat cred ca nimic nu ne mai putea schimba decizia, maine pornim!!! Cu un ochi pe TV si cu celalalt pe rucsac, indes bine in el toate cele necesare pt. o tura de 2 zile Oasa-Cindrel-Canaia-Paltinis.
 |
| track-ul |
Sambata dimineata reusim sa pornim cu masina din Alba in jur de ora 7.30 si ajungem la Cabana Oasa in jur de ora 9. Aici intram la cabana sa bem un ceai/cafea si sa anuntam tura la care urma sa pornim. Prima surpriza... la cabana Oasa era un grup destul de numeros de Polonezi, care practicau "sportul cu snowmobile" cred ca erau peste 20 de motoare, ne aratam f indignati si intrebam la cabana de cand sunt in zona, pe unde au umblat si cand scapam de ei. Aflam ca tocmai au fost cu o zi inainte pe traseul pe care urma sa mergem si noi si ca azi vor sa mearga in M. Lotrului.
 |
| Cabana Oasa |
Pe jumatate rasuflam usurati ca macar nu o sa fie pe traseul nostru, le uram sa ramana fara combustibil in varful muntelui si sa plece cat mai repede din Romania. In fine, au inceput sa porneasca motoarele pe acolo, sa faca tumbe, ne uitam la ei prin gazele lasate de esapamente si le mai uram o data numai de "bine". Ne intrebam daca avem legislatia necesara care sa le interzica sa mearga pe unde vor si in orice conditii...??? promitem ca o sa studiem problema.
Trecem de acest episod mai putin placut, ne punem echipamentul pe noi, ne mai cantarim o data rucsacii din priviri cat sunt de grei si in jur de ora 9.30-10 o luam usor pe “Drumul Turistilor”. Traseul este marcat imediat in apropierea cabanei Oasa situata la cota 1270 m, pe partea stanga pe sensul de urcare a DN 67C te intampina un indicator "Spre vf. Cindrel 4-5 ore" si un marcaj de creasta banda rosie.
 |
| alooo...la stanga va rog! |
Vremea este buna cateva grade cu minus, soare si timp frumos asa ca hai sa-i dam bataie, subsemnatul, Cipri, Tibi si Catalina. Intram in padure, zapada destul de putina care era ravasita de snowmobilele polonezilor care se mai aleg cu o urare de “bine” din partea noastra. In prima faza avem de urcat prin padure cca o ora jumate pana spre varful Oasa Mare 1731 m, o urcare destul de sustinuta dar suntem la inceput si nu avem probleme. Zapada este tot mai mare si asta ne bucura, ne apropiem de vf. Oasa Mare unde facem o pauza si mancam ceva. De aici urcarea devine mult mai usoara si iesim din padure destul de repede.
 |
| Vorba unui prieten: tot inante" |
Aici intampinam prima problema, soare, cald si zapada care incepe se se lipeasca de foci ne da dureri de cap, ce facem? Tibi zice sa nu le dam jos sa mai inaintam un pic si vedem ce si cum si bine am facut ca apoi nu am mai avut probleme. La iesire din padure in golul alpin tragem un chiuit de bucurie, facem niste poze si da-i bataie.
 |
| Urme pe zapada |
Mergem pana ce ajungem la prima stana care este pe stanga in directia noastra de urcare. Eu aici ma opresc sa-mi trag sufletul si-mi dau seama ca rucsacul este cam greu. Tibi si Catalina avanseaza destul de bine si intra din nou intr-o zona impadurita unde era mai racoare. Cipri ma asteapta pana ce eu reconfigurez traseul ;) si apoi o luam si noi spre zona impadurita unde avem iarasi surpriza ca zapada se prindea de foci si incepe o discutie care sincer pe mine ma avantaja pt. ca ne opream mai des si fiecare avea de dat cate o explicatie de ce in padure la umbra se lipeste zapada si in gol alpin la soare nu se prinde de foci. Eu aveam o explicatie dar o las pt. mine si ma bucuram de fiecare pauza.
 |
| Stana Domnilor |
Iesim din padure relativ destul de repede si de aici tot pe creasta prin soare pana la asfintit. La iesire din padure zarim ceva mai sus si mai la dreapta Stana Domnilor. Eu raman tot mai des in urma mi se parea prea greu rucsacul dar nu ma las, Cipri ma intreaba: iti pare rau si te caiesti??? Nuuu, strang din dinti si ma gandesc ca pauzele lungi si dese... dar trebuia sa ajungem pana pe seara la Cindrel si apoi sa ne adapostim la Refugiul Canaia. Urcam, urcam si privelistea este tot mai frumoasa, mai facem o pauza pentru lectia de geografie: in spare avem vf. lu Patru si Sureanu, la stanga (sud) Magura Jinarilor in dreapta Soarele :) si M. Lotrului iar mai la dreapta se zarea Parangul.
 |
| Sureanu-Carpa |
Mai halim ceva pe fuga, aplic un plasture la piciorul stang pt. ca simteam ca ma freaca putin claparul, ne mai uitam pe GPS sa vedem ce mai zice si o luam din loc pe “Drumul Turistilor”. Ne apropiem de Vf. Serbota Mare unde eu raman la o distanta destul de mare de pluton. Ajuns pe varf, Tibi zice sa facem schimb de rucsaci pt. ca eu urcam tot mai greu si trebuia sa astepte dupa mine (nu sunt antrenat pt o tura asa de lunga dar nu ma las). De aici si pana pe vf. Cindrel mai facem cca 2 ore de mers destul de sustinut fara pauza. Soarele ne loveste din spate tot mai slab iar pe cand ajungem spre vf. Cindrel se ascunde definitiv pana a doua zi.
 |
| Pa, pe maine |
Ajungem pe Cindrel 2244 m si ne intrebam unde este refugiul Canaia? eu le marturisesc ca pana pe Cindrel am mai fost dar de aici in colo nu mai cunosteam zona doar dupa harta. Se insereaza si de pe Cindrel o luam la vale spre Canaia, stiam ca tre sa fie undeva mai jos pe dreapta spre liziera padurii. Ne mai uitam pe harta, dar de aici GPS-ul tre sa-si faca meseria pt. ca ne-a prins seara si nu mai zaream mare lucru decat alte lumini de frontala undeva mai jos. Dar unde-i Canaia???
 |
| Baga Cipri, baga! |
Mai mergem un pic si Tibi ne anunta ca a gasit un marcaj “spre Canaia 30 min”. Sincer ma asteptam sa ajungem mai repede la Canaia de pe vf. Cindrel dar am mai facut o ora jumate poate chiar doua. In fine la un moment dat zarim o lumina de frontala undeva mai jos si ne dam seama ca acolo tre sa fie Canaia. Mai aveam de coborat pe noapte si pe o crusta de gheata destul de dificil de schiat. Oricum decat sa urcam tot mai usor este la vale. Facem cateva viraje si ne mai oprim sa vedem pe unde s-o luam ca era noapte si doar ce vedeam la lumina frontalei. La un moment dat fac un viraj spre dreapta si apoi ma trezesc cu fata in zapada inghetata, ma ridic si-mi venea sa rad de unul singur, frontala s-a stins...ma gandeam ca s-a spart la impactul cu zapada, apas pe buton si ...se aprinde, apoi simt pe fata cum se topea zapada. Atunci vad ca pe mana stanga m-am zgariat in zapada inghetata si am sange, apoi si pe fata aceeasi problema si nu stiam, de unde? m-am lovit in frontala? m-am zgariat in zapada??? Dar nu am nicio problema, se intampla datorita faptului ca nu am blocat legaturile la coborare si am luat-o in freza :) Ma uit mai sus era Cipri si mai departe Tibi si Catalina (la refugiu am aflat ca si Cipri a patit aceeasi schema). Decid sa nu-i mai astept ca eram aproape de refugiu si o iau la vale. Ajung la refugiu si ma intalnesc cu cineva care era pe langa refugiu, de fapt scormonea in zapada ca sa ajunga la izvorul cu apa: salut ... salut, ce faci? Caut izvorul. Cati sunteti la refugiu? Doi, eu si cu un prieten dar mai este loc; Aha... te uiti te rog la fata mea de unde am sange pe fata??? Se uita si zice ca n-am nimic o mica zgarietura dar mana se pare ca sangera mai tare si cum am dat cu ea pe fata... aratam cam naspa. No bene, ms, hai ca ne vedem in refugiu si mai povestim acolo. Am intrat, era focul facut in soba si o atmosfera destul de primitoare. Ma salut si cu colegul lui schimbam cateva vorbe si ies afara sa vad ca trebuia sa apara Cipri si restul trupei. In final ne strangem toti la refugiu in jurul focului, scoatem primusul si da-i bataie, am facut si am baut la ceai ....cred ca doar in armata am mai baut atata ceai. Dupa ce ne hidratam bine ne punem si mancam pe rand, apoi facem distributia prin refugiu fiecare alege confortul dorit. Pe parcurs mai vine o trupa de 3-4 persoane care aveau cheia de la o camera a slvamontului, acolo conditii nenica, ne invita si pe noi dar eu si Cipri ramanem la priciurile din refugiu iar Tibi si Catalina trec in camera alaturata a salvamontului. Si incet, incet se lasa linistea, doar vantul de afara se mai auzea cara sufla in rafale.
 |
| Canaia |
Dupa un somn “de veghe” dar macar nu mi-a fost frig, ma dezmortesc si simteam ca tre sa ies afara sa elimin ceaiul de seara ;)) era pe la ora 7 soarele deja sclipea pe zapada inghetata, rezolv problema si inconjor refugiul ca sa vad si eu mai bine cum arata ca pe noapte nu am vazut mare lucru la exterior. De aici ai o priveliste frumoasa catre partea Estica a M. Lotrului si in departare spre rasarit se zaresc M. Fagaras. Frumoasa priveliste, fac cateva poze si incepe lumea sa se dezmorteasca pe langa refugiu. Tibi si Catalina decid sa porneasca la drum mai repede deoarece voiau sa prinda din Paltinis un autobuz care pleca in jur de ora 13.30, deci ei nu mai zabovesc mult si ne luam ramas bun si drum bun! Noi mai ramanem, mancam, mai intrebam despre traseul pe care trebuia sa ajungem la Paltinis, pe unde s-o luam, etc.
 |
| Creasta estica a Cindrelului |
In jur de ora 10 plec si eu cu Cipri, pe traseul ce duce la Canaia dinspre Paltinis si ne fixam ca prim punct de reper vf. Rozdesti 1952 m care se vede in departare. Urcam usor prin dreapta vf. Niculesti si lasam in urma refugiul Canaia pana ce ajungem in pasul Serbanei. O urcare usoara si placuta apoi incet dar sigur ne apropiem de vf. Rozdesti. De aici avem zic eu cea mai frumoasa priveliste din tura: M Lotrului cu vf. Steflesti, Contu Mare, Blidaru Mare si Negovanu Mare, M Cindrel cu vf. Cindrel, Niculesti si Batrana si M. Fagaras unde disting destul de usor vf. Negoiu.
 |
| Cipri... fa te rog si mie o poza! |
Din vf. Rozdesti coboram si apoi urcam spre Batrana unde hotaram sa ocolim varful prin stanga spre Poiana Gaujoara iar de aici spre cantonul Muncel pe langa pepiniera si de acolo coboram pe drum pana la Paltinis.
 |
| Statiunea Paltinis |
Ajungem la Paltinis pe la ora 14.30 si ne bagam repede la un restaurant pt. o scurta analiza a traseului, nu inainte de a sorbi o bere si o ciorba fierbinte. Tot aici ne cunoastem cu o persoana (singura din restaurant) care era din Sebes si la un moment dat ne intreaba ca unde vrem sa ajungem? Omul potrivit la locul potrivit, ne duce pana in Sebes si de aici eram ca si ajunsi acasa, puteam sa mergem si pe jos 15 km ca doar eram antrenati.
In concluzie:
- am prins o vreme super buna, putin cam cald dar macar nu am avut ceata, viscol, ninsoare;
- la ture mai lungi tre sa ai o conditie fizica corespunzatoare si echipament adecvat;
- la ture mai lungi tre sa ai o conditie fizica corespunzatoare si echipament adecvat;
- am facut cca 32 km, cu o medie de cca 2h si ceva/km;
- am urcat de la cota 1270 m pana la 2244 m, cca 1 km diferenta de nivel;
- mare atentie la greutatea pe care tre s-o cari in spate;
- cand cobori pe schiuri o portiune mai lunga cu o panta accentuata, blocheaza legaturile ca altfel risti sa o iei in freza;
- daca pleci pe un traseu mai lung este bine sa pleci cat se poate de dimineata.
*Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/remus.rasa/OasaCindrelPaltinis#
Multumesc pt. aceasta tura lui Cipri pt. ca el a insistat cel mai mult sa facem tura, Tibi m-a ajutat la greu si am facut la un moment dat schimb de rucsaci si Catalina m-a ajutat sa mananc slanina ca sa fie bagajul mai usor :)
