remus BlogSchi

Oasa-Cindrel-Canaia-Paltinis

2011-03-16T13:04:00.002+02:00

12-13 martie 2011, tura vietzii :)

Vineri 11 martie, in timp ce pe TV sunt stiri si imagini cu dezastrul provocat de cutremurul din Japonia, tsunami, axa pamantului s-a deplasat cu 10 cm... dar noi stim ca Cindrelul este tot acolo si ne asteapta, nika nu ne mai poate intoarce din drum “traseul nu se modifica”, am planuit aceasta tura si am vb. atat de mult incat cred ca nimic nu ne mai putea schimba decizia, maine pornim!!! Cu un ochi pe TV si cu celalalt pe rucsac, indes bine in el toate cele necesare pt. o tura de 2 zile Oasa-Cindrel-Canaia-Paltinis.

track-ul

Sambata dimineata reusim sa pornim cu masina din Alba in jur de ora 7.30 si ajungem la Cabana Oasa in jur de ora 9. Aici intram la cabana sa bem un ceai/cafea si sa anuntam tura la care urma sa pornim. Prima surpriza... la cabana Oasa era un grup destul de numeros de Polonezi, care practicau "sportul cu snowmobile" cred ca erau peste 20 de motoare, ne aratam f indignati si intrebam la cabana de cand sunt in zona, pe unde au umblat si cand scapam de ei. Aflam ca tocmai au fost cu o zi inainte pe traseul pe care urma sa mergem si noi si ca azi vor sa mearga in M. Lotrului.

Cabana Oasa

Pe jumatate rasuflam usurati ca macar nu o sa fie pe traseul nostru, le uram sa ramana fara combustibil in varful muntelui si sa plece cat mai repede din Romania. In fine, au inceput sa porneasca motoarele pe acolo, sa faca tumbe, ne uitam la ei prin gazele lasate de esapamente si le mai uram o data numai de "bine". Ne intrebam daca avem legislatia necesara care sa le interzica sa mearga pe unde vor si in orice conditii...??? promitem ca o sa studiem problema.

Trecem de acest episod mai putin placut, ne punem echipamentul pe noi, ne mai cantarim o data rucsacii din priviri cat sunt de grei si in jur de ora 9.30-10 o luam usor pe “Drumul Turistilor”. Traseul este marcat imediat in apropierea cabanei Oasa situata la cota 1270 m, pe partea stanga pe sensul de urcare a DN 67C te intampina un indicator "Spre vf. Cindrel 4-5 ore" si un marcaj de creasta banda rosie.

alooo...la stanga va rog!

Vremea este buna cateva grade cu minus, soare si timp frumos asa ca hai sa-i dam bataie, subsemnatul, Cipri, Tibi si Catalina. Intram in padure, zapada destul de putina care era ravasita de snowmobilele polonezilor care se mai aleg cu o urare de “bine” din partea noastra. In prima faza avem de urcat prin padure cca o ora jumate pana spre varful Oasa Mare 1731 m, o urcare destul de sustinuta dar suntem la inceput si nu avem probleme. Zapada este tot mai mare si asta ne bucura, ne apropiem de vf. Oasa Mare unde facem o pauza si mancam ceva. De aici urcarea devine mult mai usoara si iesim din padure destul de repede.

Vorba unui prieten: tot inante"

Aici intampinam prima problema, soare, cald si zapada care incepe se se lipeasca de foci ne da dureri de cap, ce facem? Tibi zice sa nu le dam jos sa mai inaintam un pic si vedem ce si cum si bine am facut ca apoi nu am mai avut probleme. La iesire din padure in golul alpin tragem un chiuit de bucurie, facem niste poze si da-i bataie.

Urme pe zapada

Mergem pana ce ajungem la prima stana care este pe stanga in directia noastra de urcare. Eu aici ma opresc sa-mi trag sufletul si-mi dau seama ca rucsacul este cam greu. Tibi si Catalina avanseaza destul de bine si intra din nou intr-o zona impadurita unde era mai racoare. Cipri ma asteapta pana ce eu reconfigurez traseul ;) si apoi o luam si noi spre zona impadurita unde avem iarasi surpriza ca zapada se prindea de foci si incepe o discutie care sincer pe mine ma avantaja pt. ca ne opream mai des si fiecare avea de dat cate o explicatie de ce in padure la umbra se lipeste zapada si in gol alpin la soare nu se prinde de foci. Eu aveam o explicatie dar o las pt. mine si ma bucuram de fiecare pauza.

Stana Domnilor

Iesim din padure relativ destul de repede si de aici tot pe creasta prin soare pana la asfintit. La iesire din padure zarim ceva mai sus si mai la dreapta Stana Domnilor. Eu raman tot mai des in urma mi se parea prea greu rucsacul dar nu ma las, Cipri ma intreaba: iti pare rau si te caiesti??? Nuuu, strang din dinti si ma gandesc ca pauzele lungi si dese... dar trebuia sa ajungem pana pe seara la Cindrel si apoi sa ne adapostim la Refugiul Canaia. Urcam, urcam si privelistea este tot mai frumoasa, mai facem o pauza pentru lectia de geografie: in spare avem vf. lu Patru si Sureanu, la stanga (sud) Magura Jinarilor in dreapta Soarele :) si M. Lotrului iar mai la dreapta se zarea Parangul.

Sureanu-Carpa

Mai halim ceva pe fuga, aplic un plasture la piciorul stang pt. ca simteam ca ma freaca putin claparul, ne mai uitam pe GPS sa vedem ce mai zice si o luam din loc pe “Drumul Turistilor”. Ne apropiem de Vf. Serbota Mare unde eu raman la o distanta destul de mare de pluton. Ajuns pe varf, Tibi zice sa facem schimb de rucsaci pt. ca eu urcam tot mai greu si trebuia sa astepte dupa mine (nu sunt antrenat pt o tura asa de lunga dar nu ma las). De aici si pana pe vf. Cindrel mai facem cca 2 ore de mers destul de sustinut fara pauza. Soarele ne loveste din spate tot mai slab iar pe cand ajungem spre vf. Cindrel se ascunde definitiv pana a doua zi.

Pa, pe maine

Ajungem pe Cindrel 2244 m si ne intrebam unde este refugiul Canaia? eu le marturisesc ca pana pe Cindrel am mai fost dar de aici in colo nu mai cunosteam zona doar dupa harta. Se insereaza si de pe Cindrel o luam la vale spre Canaia, stiam ca tre sa fie undeva mai jos pe dreapta spre liziera padurii. Ne mai uitam pe harta, dar de aici GPS-ul tre sa-si faca meseria pt. ca ne-a prins seara si nu mai zaream mare lucru decat alte lumini de frontala undeva mai jos. Dar unde-i Canaia???

Baga Cipri, baga!

Mai mergem un pic si Tibi ne anunta ca a gasit un marcaj “spre Canaia 30 min”. Sincer ma asteptam sa ajungem mai repede la Canaia de pe vf. Cindrel dar am mai facut o ora jumate poate chiar doua. In fine la un moment dat zarim o lumina de frontala undeva mai jos si ne dam seama ca acolo tre sa fie Canaia. Mai aveam de coborat pe noapte si pe o crusta de gheata destul de dificil de schiat. Oricum decat sa urcam tot mai usor este la vale. Facem cateva viraje si ne mai oprim sa vedem pe unde s-o luam ca era noapte si doar ce vedeam la lumina frontalei. La un moment dat fac un viraj spre dreapta si apoi ma trezesc cu fata in zapada inghetata, ma ridic si-mi venea sa rad de unul singur, frontala s-a stins...ma gandeam ca s-a spart la impactul cu zapada, apas pe buton si ...se aprinde, apoi simt pe fata cum se topea zapada. Atunci vad ca pe mana stanga m-am zgariat in zapada inghetata si am sange, apoi si pe fata aceeasi problema si nu stiam, de unde? m-am lovit in frontala? m-am zgariat in zapada??? Dar nu am nicio problema, se intampla datorita faptului ca nu am blocat legaturile la coborare si am luat-o in freza :) Ma uit mai sus era Cipri si mai departe Tibi si Catalina (la refugiu am aflat ca si Cipri a patit aceeasi schema). Decid sa nu-i mai astept ca eram aproape de refugiu si o iau la vale. Ajung la refugiu si ma intalnesc cu cineva care era pe langa refugiu, de fapt scormonea in zapada ca sa ajunga la izvorul cu apa: salut ... salut, ce faci? Caut izvorul. Cati sunteti la refugiu? Doi, eu si cu un prieten dar mai este loc; Aha... te uiti te rog la fata mea de unde am sange pe fata??? Se uita si zice ca n-am nimic o mica zgarietura dar mana se pare ca sangera mai tare si cum am dat cu ea pe fata... aratam cam naspa. No bene, ms, hai ca ne vedem in refugiu si mai povestim acolo. Am intrat, era focul facut in soba si o atmosfera destul de primitoare. Ma salut si cu colegul lui schimbam cateva vorbe si ies afara sa vad ca trebuia sa apara Cipri si restul trupei. In final ne strangem toti la refugiu in jurul focului, scoatem primusul si da-i bataie, am facut si am baut la ceai ....cred ca doar in armata am mai baut atata ceai. Dupa ce ne hidratam bine ne punem si mancam pe rand, apoi facem distributia prin refugiu fiecare alege confortul dorit. Pe parcurs mai vine o trupa de 3-4 persoane care aveau cheia de la o camera a slvamontului, acolo conditii nenica, ne invita si pe noi dar eu si Cipri ramanem la priciurile din refugiu iar Tibi si Catalina trec in camera alaturata a salvamontului. Si incet, incet se lasa linistea, doar vantul de afara se mai auzea cara sufla in rafale.

Canaia

Dupa un somn “de veghe” dar macar nu mi-a fost frig, ma dezmortesc si simteam ca tre sa ies afara sa elimin ceaiul de seara ;)) era pe la ora 7 soarele deja sclipea pe zapada inghetata, rezolv problema si inconjor refugiul ca sa vad si eu mai bine cum arata ca pe noapte nu am vazut mare lucru la exterior. De aici ai o priveliste frumoasa catre partea Estica a M. Lotrului si in departare spre rasarit se zaresc M. Fagaras. Frumoasa priveliste, fac cateva poze si incepe lumea sa se dezmorteasca pe langa refugiu. Tibi si Catalina decid sa porneasca la drum mai repede deoarece voiau sa prinda din Paltinis un autobuz care pleca in jur de ora 13.30, deci ei nu mai zabovesc mult si ne luam ramas bun si drum bun! Noi mai ramanem, mancam, mai intrebam despre traseul pe care trebuia sa ajungem la Paltinis, pe unde s-o luam, etc.

Creasta estica a Cindrelului

In jur de ora 10 plec si eu cu Cipri, pe traseul ce duce la Canaia dinspre Paltinis si ne fixam ca prim punct de reper vf. Rozdesti 1952 m care se vede in departare. Urcam usor prin dreapta vf. Niculesti si lasam in urma refugiul Canaia pana ce ajungem in pasul Serbanei. O urcare usoara si placuta apoi incet dar sigur ne apropiem de vf. Rozdesti. De aici avem zic eu cea mai frumoasa priveliste din tura: M Lotrului cu vf. Steflesti, Contu Mare, Blidaru Mare si Negovanu Mare, M Cindrel cu vf. Cindrel, Niculesti si Batrana si M. Fagaras unde disting destul de usor vf. Negoiu.

Cipri... fa te rog si mie o poza!

Din vf. Rozdesti coboram si apoi urcam spre Batrana unde hotaram sa ocolim varful prin stanga spre Poiana Gaujoara iar de aici spre cantonul Muncel pe langa pepiniera si de acolo coboram pe drum pana la Paltinis.

Statiunea Paltinis

Ajungem la Paltinis pe la ora 14.30 si ne bagam repede la un restaurant pt. o scurta analiza a traseului, nu inainte de a sorbi o bere si o ciorba fierbinte. Tot aici ne cunoastem cu o persoana (singura din restaurant) care era din Sebes si la un moment dat ne intreaba ca unde vrem sa ajungem? Omul potrivit la locul potrivit, ne duce pana in Sebes si de aici eram ca si ajunsi acasa, puteam sa mergem si pe jos 15 km ca doar eram antrenati.

In concluzie:

- am prins o vreme super buna, putin cam cald dar macar nu am avut ceata, viscol, ninsoare;
- la ture mai lungi tre sa ai o conditie fizica corespunzatoare si echipament adecvat;

- am facut cca 32 km, cu o medie de cca 2h si ceva/km;

- am urcat de la cota 1270 m pana la 2244 m, cca 1 km diferenta de nivel;

- mare atentie la greutatea pe care tre s-o cari in spate;

- cand cobori pe schiuri o portiune mai lunga cu o panta accentuata, blocheaza legaturile ca altfel risti sa o iei in freza;

- daca pleci pe un traseu mai lung este bine sa pleci cat se poate de dimineata.

*Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/remus.rasa/OasaCindrelPaltinis#

Multumesc pt. aceasta tura lui Cipri pt. ca el a insistat cel mai mult sa facem tura, Tibi m-a ajutat la greu si am facut la un moment dat schimb de rucsaci si Catalina m-a ajutat sa mananc slanina ca sa fie bagajul mai usor :)

Partia lu’ Nuti!!!

2011-01-31T09:53:00.001+02:00

Daca este week. si putina zapada, exista o singura varianta… schi J. Pentru ca aveam si alte probleme de rezolvat prin zona, alegem sa mergem la Arieseni, curiosi sa vedem cum este noua partie de schi Piatra Graitoare.

Telescaun

…ajungem sus la partie, lume multa si curioasa…oare cum este partia? cum se schiaza? cat costa urcarea? … ma amestec si eu printre ei, ma uit spre zona de imbarcare si surpriza…nu se sta la coada! mai sa fie, dar totusi la ce se inghesuie lumea aici??? stau si ma gandesc…o fi Nuti prin zona…? asta este!!! a venit sa taie panglica, ori sa ne explice cum sta treaba cu frunza J.

Ma pun si eu cuminte la coada poate primesc o imbratisare de la doamna ministru sau macar un autograf, stau cuminte si trag cu urechea la ce se discuta… nici vorba de Nuti, de fapt aici este coada la bilete… J daca nu este coada la imbarcare tre sa fie coada undeva doar suntem in

romania

Coada la casa de bilete

Ok, accept asta pt. ca sunt si ei la inceput si nu au decat o casa de bilete. Stau cca 20-25 min, cumpar un tichet cu 12 urcari si rapid ajung la telescaun care este de 4 locuri.

Tarife - erau afisate pe acea ghereta

Aici lucrurile se misca rapid, un politist comunitar in pantofi si cu o boneta subtire pe cap, inghetat de frig, sta si explica cum tre sa introduci acel tichet in aparat pt. ca poarta de access spre telescanu sa se deschida. Partea mai nasoala este ca acel tichet nu are o gaura ca sa-l poti agata ca si pe o cartela, asta in cazul in care ai acel dispozitiv, deci tre sa-l scoti mereu din buzunar sa-l introduci in acel aparat (risti sa-l pierzi). De remarcat faptul ca telescaunul si toata aparatura par a fi noi (are Nuti bani).

Zona imbarcare

Frunza lu' Nuti!

Ajungem sus intru-n timp relative scurt, facem niste poze si sarim scu schiurile in zapada. Ne propunem sa schiem pe toate cele 3 variante ca sa vedem ce si cum.

Pana aici am platit

Pana la jumatatea partiei se coboara pe acelasi traseu, unul f usor, aici cand o sa fie zapada moale cred ca tre sa dai din bete, apoi partia se imparte in trei, doua variante cu o coborare mai accentuata si a treia varianta este un drum destul de ingust dar usor de coborat.

Poza din telescaun

Partea de sus a partiei

De la jumatate in jos, pe toate cele 3 variante de coborare nu era zapada suficienta si schiurile au avut de suferit. Dezamagit de partie si de faptul ca nu m-am intalnit cu doamna ministru al turismului J, pun focile pe schiuri si o iau in sus prin padure spre vf. Piatra Graitoare.

Partea de sus, zona cea mai lina

Zona mai abrupta

Nu stiam exact traseul dar am studiat eu de acasa o harta si am zis ca tre sa ma descurc si fara GPS. Vad niste urme de schiuri la intrate in padure lasate de alti pasionati ai schiului de tura sau poate au fost si ei nemultumiti de partie.

Prin padure

Mai am putin si ajung

Ma tin dupa aceste urme pana ce ajung sus in creasta de unde am parte de o vizibilitate excelenta.

Ce se vede?

De aici pot admira vf. Bihor iar in departare disting destul de bine M. Cindrel si Sureanu iar mai la stanga in departare M Fagaras. Pana la urma multumirea cea mai mare vine tot de la schiul de tura.

vf. Bihor

M. Fagaras

Departe...

Putin mai la stanga

Acu referitor la partie, facand abstractie de faptul ca nu este zapada suficienta, ce nu mi-a placut:

- gradul de dificultate al partiei - unul f usor in prima jumatate si apoi unul mai dificil cred ca nemultumeste atat pe incepatori cat si pe cei mai avansati;

- daca tot s-au alocat bani de la Guvern, cred ca se putea alege o alta locatie mult mai buna;

Ca si parti pozitive:

- instalatia de transport pe cablu;

- partia este bine nivelata chiar si pe portiunea mai inclinata;

- sistemul de iluminat al partiei este bun.

Concluzia..., ne vedem la Sureanu!

Schi de tura Alba Iulia - Dealul Mamut

2011-01-26T10:13:00.019+02:00

Alba Iulia 25 ian. 2011, ora 13 ... conversatie pe messenger:

……………

Ciprian: ce faci? ai vazut cum arata padurea pe Mamut?

Remus: de la mine din birou nu se prea vede…

Ciprian: arata super, e plin de zapada

Remus: ne bagam la o tura? ;))

Ciprian: eu as mai avea de munca dar mergem, ne bagam

…si uite asa inchidem calculatoarele, lasam munca de birou ca nu-i de noi J, luam echipamentul de schi si in 20 min suntem la marginea orasului pregatiti de o tura pe schiuri prin frumoasa padure de stejari a Dealului Mamut.

Google maps

Pentru cei care nu cunosc zona, Dealul Mamut se afla in partea vestica a mun. Alba Iulia si are o altitudine maxima de 765 m (aceasta fiind si tinta noastra).

Nu puteam rata o asemenea zapada, cine stie cand o sa ne mai intalnim cu o astfel de ocazie.

Ajungem cu masina pana la marginea orasului, unde ne echipam cu toate cele si incepem sa urcam lasand in urma pentru cateva ore orasul, problemele cotidiene si munca de birou J.

Privind in urma

Ne indepartam de oras si in maxim 10 min intram in padurea plina de zapada.

Liziera padurii

Telefonul mai suna din cand in cand amintindu-ne ca suntem in mijlocul zilei si ca trebuia sa fim la munca dar odata ce inaintam in padure pierdem si semnalul, asa ca scapam de stresul telefonului.

Prin padure

Cipri era fixat pe o piesa mai veche pe care o fredona obsesiv, Pentru inimi – Suie Paparude http://www.youtube.com/watch?v=1OQVbCqHsJw , o piesa care ne bine dispune si parca ne da energia necesara.

Carare prin padure

Soare si zapada

Urcusul nu este unul foarte solicitant, urcam usor si admiram padurea de stejari iar din cand in cand vantul misca crengile copacilor pline de zapada si le scutura peste noi.

Prin zapada

La un moment dat ce sa vezi, o caprioara trece prin fata noastra si dispare repede in padure, ne oprim din mers, acordam prioritate de trecere, o salutam si ne vedem de drum. Din cand in cand ne mai oprim sa ne tragem sufletul, mai facem cate o poza si da-i bataie.

Ace inghetate de pin

Nu mai avem mult pana sus

Aproape de varf, urcusul devine mai greu dar nu mai facem mult si ajungem la finish intr-o poiana de unde avem o priveliste frumoasa spre M. Trascau.

Sus fac o poza si surpriza … change the battery!. Asta este, mai face Cipri cateva poze, admiram peisajul si apoi ne pregatim de coborare pt ca sus cam targea “tugul” si era destul de rece.

Cativa pini incarcati cu zapada

Sus pe Mamut

La vale, boerie nenica, mai dam pe ici pe colo din bete dar este super!

Si uite asa am facut-o si pe asta, am fugit de la munca ca sa mergem la o tura pe munte, concluzia... nu puteam rata o asa ocazie J

SCHI DE TURA!!!

2011-01-19T22:01:00.003+02:00

Schi de tura in zona Sureanu-Cindrel

Pentru cei pasionati si interesati, lasati un mesaj la comment

NOUTATI DE LA SUREANU!!!

2010-11-29T16:06:00.006+02:00

Zapada se asterne peste munti si in curand vom lua cu asalt Domeniul Schiabil Sureanu, duminica 28 noiembrie 2010, am facut o "vizita de lucru" :))) in zona Luncile Prigoanei - Poarta Raiului - Sureanu, pt. a vedea ce se mai intampla prin zona, ce s-a mai construit, starea drumului etc,

Lacul TAU

Pana la Tau, nimic nou doar faptul ca se mai lucreaza pe ici pe colo la drum iar la Bucatarul TAU...stiti voi ce tre sa faceti :)))

Lacul OASA

De la Tau in sus drumul este bun o portiune apoi incepe sa fie gheata si zapada iar sus la Barajul Oasa ... totul este alb, poate sa vina Mos Craciun.

Drumul de la Barajul Oasa spre Manastire

La Prigoana ma intalnesc cu Mihai B, un baiat de nota 10 care din vara a investit si s-a zbatut sa faca o frumoasa pensiune, inca mai are de munca dar este optimist ca pana la Rev. o inaugureaza.

Pensiune in constructie - Luncile Prigoanei

In rest ce sa zic... s-au mai construit ceva cabane in L.P. unele mai cochete altele... functie de posibilitati. De remarcat faptul ca aici se lucreaza la actualizarea Planului Urbanistic Zonal, iar din ce am aflat, dupa aprobarea lui, se vor mai scoate la licitatie parcele de teren.

Pensiune in constructie - Poarta Raiului

Surpriza cea mai mare vine din Poarta Raiului, unde se lucreaza la 3 pensiuni iar una dintre ele se afla la un nivel destul de avansat al lucrarilor.

Fundatie pentru Pensiune sau Hotel - Poarta Raiului

Aceeasi lucrare doar ceva mai avansata - Poarta Raiului

Am observat ca pe tronsonul de drum de la Barajul Oasa si pana sus la Sureanu s-au montat indicatoare rutiere, un lucru bun zic eu iar daca s-ar mai si respecta ar fi chiar minunat!

Deci... la urcare avem prioritate de trecere :))

In apropierea partiilor de schi, mai precis in saua Sureanu, avem si aici o surpriza destul de "mare!!!

Aici nu vreau sa ma pronunt despre oportunitatea investitiei, acu depinde cum privesti problema, stiu ca sunt pareri pro si contra.

Teleschi Sureanu

Oricum aparatele sunt montate pe cabluri iar referitor la "Domeniul Schiabil" se pare ca sunt variante noi de coborare iar la unele dintre ele chiar s-a renuntat pentru ca nu aveau o panta suficient de mare.

Zona Parcari Auto

De remarcat faptul ca s-au extins locurile de parcare, dar raman inca deficitare.

Zona de acces de la parcare spre teleschiul Curmatura a fost amenajata.

Zona de imbarcare - teleschi Curmatura

Aici, in partea dreapta s-a amenajat un spatiu inchis unde probabil se pot consuma bauturi calde si ceva de papa.

Cabana Sureanu

La Cab. Sureanu... nimic nou sub zapada :)) doar ca posibil ca din 2011 sa se scumpeasca putin cazarea (momentan 10 lei/pat/noapte).

Vf. Sureanu cuprins de ceata si zapada

Cam astea-s noutatile pe care le-am remarcat prin zona. Mai sunt si alte detalii pe care le-am aflat dar va las pe voi sa le descoperiti atunci cand o sa va aflati in zona.

In rest, toate cele bune si ne vedem pe partie!!!

P.S. toate pozele sunt facute pe data de 28 noiembrie 2010.

TRANSALPINA (DN 67C)

2010-11-09T14:48:00.003+02:00

Transalpina (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).

Transalpina - Pasul Urdele

Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii. Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".

Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale. Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului război mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.

Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare.

Statiunea Vidra – visul ultimilor ani de comunism este acum o realitate dezolantă.

2010-10-21T14:25:00.008+03:00

Statiunea Vidra – o gasiti pe DN 7A la o altitudine de cca 1300 m, in zona lacului Vidra, strajuita la Nord de M. Lotrului iar la Sud de M. Latoritei. Aici se poate ajunge pe doua rute principale: DN7A sau pe DN 67C .

Harta turistica

Caracteristicile principale ale acestei statiuni este zona montanã, recomandatã atât în sezonul rece, propice practicãrii sporturilor de iarnã cât si în cel cald cand se pot face trasee montane prin Muntii Parangului, Lotrului sau Capatanii cu un peisaj si resurse naturale deosebite.

Zona hoteliera

Da, acesta este locul ... statiunea unde Ceauşescu voia să organizeze olimpiada de iarnă, zona a ajuns o ruină, în timp ce sindicatele, care au în administrare unităţile de cazare se ceartă prin tribunale cu reprezentanţii Primăriei Voineasa pe cele 24 de hectare de teren pe care se întinde staţiunea montană din Vâlcea.

Vedere de ansamblu

Declinul staţiunii Vidra a început după 1990, când au fost sistate investiţiile la un hotel de 400 de locuri care aparţine CNSLR Frăţia. De altfel, această confederaţie sindicală deţine cel mai mare procent din staţiune, 38 la sută. Toate hotelurile şi vilele sunt închise, cu excepţia a câtorva viluţe administrate de SIND România din Băile Olăneşti, dar care nu pot oferi mai mult de 20 de camere.

Aici a functionat un telescaun si o partie de schi

În urmă cu câţiva ani, cele 24 de hectare de teren ale staţiunii au fost retrocedate de Comisia Locală de Fond Funciar din Voineasa unei obşti din localitate. Reprezentanţii celor patru confederaţii sindicale, care au în administrare unităţile de cazare din staţiune, au considerat că cei din comisia locală şi cea judeţeană de fond funciar au făcut un abuz când au validat suprafaţa respectivă pentru obştea Berceşti – Vlădoi şi au intentat proces Primăriei din Voineasa pentru a-şi recupera patrimoniul.

Istorie

Situaţia fiind incertă, nimeni nu a mai făcut vreo investiţie în zonă, astfel că hotelurile, construite aici pe amplasamente de vis sunt astăzi abandonate şi ruinate. Geamuri sparte, uşi rupte, pereţi crăpaţi, lacăte la uşi, toate stârnesc frustrarea turiştilor care, deşi sunt atraşi de peisajele mirifice, cu greu se încumetă să rămână să doarmă sub cerul liber.

"Bine ati venit la ...hotel"

Dupa 20 ani de santaj, minciuna, acuzatii, interese meschine si normal coruptie, Ministerul Turismului a aprobat finanţarea primei pârtii de schi - Mioarele - din staţiunea Vidra, care face parte dintr-un amplu proiect de turism.

Asa a inceput si Ceausescu cu proiecte

Ce ne spun autoritatile: proiectul „Dezvoltarea infrastructurii de agrement în staţiunea turistică Voineasa" începe să prindă contur. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a aprobat alocarea a 20 de milioane de euro, în 2010, pentru demararea lucrărilor. „Suntem prinşi cu 20 de milioane de euro. În prezent, se lucrează la documentaţia tehnică, urmează licitaţia, iar lucrările sunt programate să înceapă cel târziu în această toamnă", a declarat Ion Stanciu, purtătorul de câvânt al Consiliului Judeţean (CJ) Vâlcea. Proiectul a fost realizat de Direcţia de Programe Externe din cadrul Consiliului Judeţean (CJ) Vâlcea, împreună cu primăria Voineasa. Pentru ca proiectul să se poată realiza mai mulţi oameni din comunele Voineasa şi Vaideeni care erau proprietari de terenuri au donat gratuit pământurile pentru realizarea pârtiilor de schi.

Proiect

Potrivit primarului staţiunii Voineasa, Gheorghe Dobrin, domeniul schiabil ‘Mioarele – Obârşia Lotrului’, una dintre cele mai mari investiţii în turism, a obţinut avizul de mediu şi se doreşte finalizarea acestuia cât mai repede.

Ce sa zic, in Romania speranta moare ultima, sincer cred in potentialul deosebit al zonei pentru realizarea unei mari statiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarna, de fapt un pol principal de unde pe o raza de maxim 80-90 km poti sa ajungi la schi in Paltinis, Sureanu, Ranca, Parang si Straja. Un mare avantaj al zonei este faptul ca aici se intersecteaza doua drumuri nationale, zona este accesibila din doua directii principale de la Nord spre Sud prin DN67 C iar de la Est la Vest prin DN 7A si leaga turistic 5 judete: Vâlcea, Sibiu, Alba, Hunedoara şi Gorj.

Zona Lacul Vidra si imprejurimi - Vara

Strategic este f bine amplasata, la o altitudine de cca 1300m, iar de aici poti sa urci cu domeniul schiabil pe versantul nordic al Muntilor Latoritei pana la o altitudine de 2000 m. Sa nu uitam de Lacul Vidra care poate fi valorificat turistic atat iarna cat si vara. Iata doar cateva elementa principale dar esentiale care pot duce la o dezvoltare sanatoasa a zonei.

Din pacate aici locul este inca bantuit de umbra comunismului...

http://www.youtube.com/watch?v=r8EULoDSb0s

M. Bihor

2010-10-01T10:06:00.011+03:00

Creasta spre vf. Curcubata Mica 1770m

Turism ecologic cu microbuze ELECTRICE in Apuseni!

Pensiunea Mama Uta din loc. Garda de Sus, organizeaza excursii pe diferite trasee cu microbuze electrice Eco, care sunt dotate cu difuzoare de unde puteti afla descrierea traseului, o plimbare placuta, fara zgomot, fara emisii de gaze.

Cel mai înalt vârf din Munții Apuseni este Curcubăta Mare (cunoscut și caVârful Bihor).

Coordinate geografice: 46°26'27"N / 22°41'14"E

Balea 18 aprilie 2010

2010-04-19T10:47:00.023+03:00

Spre cabana Paltinu

Saua Doamnei

Hotelul de gheata

Schi alpin

5 aprilie 2010 – curmătura Sureanu vf. Lui Patru

2010-02-28T16:30:00.053+02:00

Am planificat cu mult timp in urma aceasta tura la Sureanu, de fapt este o tradiţie pentru mine si Florin ca de Paste sa mergem la schi in M. Sureanu, facem asta de ceva ani, doar ca de aceasta data ne propunem un schi de tura. Duminica am mai pus la punct mici detalii iar luni 5 aprilie 2010 pe la ora 8.20 am pornit din Sugag împreună cu Florin spre M. Sureanu. La Sugag, dimineaţa, vremea nu este prea promiţătoare, cerul înnourat si 12 grade cu plus in termometru, mult mai cald fata de duminica dimineaţa când au fost in jur de zero grade, la meteo au prognozat ploaie. Am pus in Land Rov. schiurile de tura, clăparii si toate cele necesare si am pornit spre munte optimişti dar nu înainte de a lua in fuga ceva CD-uri cu muzica buna ca sa avem pe drum pt. ca radioul nu prea merge pe vale in sus.
Aveam doua variante de urcare: una pe la Gura Prigoanei - Luncile Prigoanei si cea de-a doua sa mergem pe la Oasa - Luncile Prigoanei, un traseu mai lung, de altfel ambele variante erau greu de străbătut din cauza drumului care este f. greu accesibil mai ales primăvara si toamna.
In final ne hotărâm – mergem pe Gura Prigoanei. Cu greu ne-am strecurat cu maşina printre gheţuri si noroaie dar in final ajungem la Prigoana unde orizontul se deschide si putem admira vf. lui Patru si Sureanu. De aici facem dreapta peste pod si mergem mai departe către Sureanu, drumul in sus fiind mult mai bun.
In jur de ora 11.00 …cred ajungem sus la baza pârtiei Curmatura de la Sureanu. Nu este nimeni prin zona doar o dacie 1310 abandonata in zăpada probabil nu a mai putut s-o coboare si a lăsat-o acolo peste iarna urmând ca după topirea zăpezii s-o coboare spre drumuri mai asfaltate.
Ne dam jos echipamentul din maşina si avem prima surpriza: aveam doi clăpari de tura pentru acelaşi picior…Flo ce ne facem? Noroc ca am luat si clăparii pe care-i folosesc la schiurile de pista si problema se rezolva destul de simplu.
Ne întindem focile pe schiuri, facem câteva poze si o luam la deal pe sub teleschiul care urca in curmătura Sureanu, abandonându-l putin mai sus unde noi facem stânga spre vf. Ausel. Zăpada putin moale, dar suficienta, pârtia arăta f. bine dar nici o urma de schiuri. Urcam, urcam dar nu mâncăm ceva? Ne oprim si facem o pauza de masa lângă nişte brazi unde este mai adăpost. După un picnic la pădure, ne încălţam din nou cu schiurile si o pornim spre vf. Ausel. In dreapta se zăreşte Parângul dar o buna parte din acesta se afla in ceata, in fata ni se arată vf. lui Patru care începe sa atragă tot mai multi nori si ceata.
Ajungem la un indicator din ţeava metalica care este îngropat in zăpada in mare parte, un marcaj de pe vremuri, care indica mai multe direcţii, crucea albastra ne indica un traseu secundar, noroc ca ştim traseul si nu trebuie sa ne orientam după săgeţi pt. ca una din ele ne indica ceva trasee de avioane. Ne oprim un moment, facem ceva poze si ne continuam drumul, mai avem putin si ajungem pe Ausel. Parca zăpada începe sa se arate mai îngheţata, nu se mai topeşte de pe schiuri iar vântul ce bate din dreapta se simte tot mai bine.
Pe Ausel mai facem o mica pauza sa ne mai tragem sufletul, admiram peisajul si observam ca vf. lui Patru spre care trebuie sa ne îndreptam este învăluit in ceata. De aici începe sa se accentueze panta de urcare, mai bem o gura de apa si o luam la deal, intram in ceata si o ţinem tot in sus pana ajungem spre vârf. Aici ne dam schiurile jos pt. ca zăpada este putina si f. viscolita, apoi mai urcam putin si in fata ni se arată crucea de lemn din vârful lui Patru.
Bucuroşi, voioşi, voinici dar ce facem cu viscolul? Stam cat mai aproape de vârf, Florin se retrage lângă cruce unde este mai adăpost si eu pe lângă o momâie din piatra. Ne tragem sufletul si apoi facem ceva poze, si iar ne retragem la adăpost pt. ca vântul sufla cu putere. Ne dam jos focile, le băgam in rucsac fara sa le mai dam mare atenţie din cauza ca mâinile ne îngheaţă instantaneu.
După circa 20 min, neavând ce sa admiram in zare din cauza cetii, hotăram sa pornim la vale. Dar in ceata care ne învăluie parca nici nu mai ştim in ce direcţie s-o luam, urmele fiind acoperite repede de viscol. Noroc ca am avut busola ca altfel puteam ajunge pe la Pertosani, oricum am deviat de la traseu destul de mult pt. ca la coborâre ceata s-a lăsat tot mai jos iar ninsoarea ne-a îngreunat coborârea.
In final am ajuns la maşină, de unde ne-am întors la Sugag pe aceeaşi ruta nu înainte de a face un popas in Tau la Bucătarul Tau, pentru a bea un ceai fierbinte si a mânca cate doua clătite pe lespede.
Oricum o zi de antrenament pe munte, grea, istovitoare dar frumoasa si interesanta, o lecţie de orientare pe timp de ceata.

Schi Sureanu 2010

2010-01-27T15:44:00.019+02:00

Domeniul schiabil situat în Masivul Şureanu, în extremitatea sudică a judeţului Alba, aproape de limita cu Sibiu şi Vâlcea, a fost inaugurat oficial, sâmbătă 23 ianuarie 2010, după o jumătate de an de la demararea investiţiei.

Deschiderea oficiala a domeniului schiabil Sureanu

2010-01-21T09:51:00.000+02:00

Sâmbătă, 23 ianuarie, la ora 12.00, are loc inaugurarea oficială a pârtiilor de schi de pe domeniul Şureanu. După săptămâni de teste şi verificări, reprezentanţii Ministerului Turismului au dat undă verde acestui proiect care va fi extrem de benefic pentru Valea Sebeşului şi pentru împrejurimi. Aşadar, iubitori ai sporturilor
de iarnă, începând de sâmbătă, luaţi-vă schiurile pentru că pârtiile şi instalaţiile pe cablu de pe muntele Şureanu vă aşteaptă!

Defrişări pentru domeniul schiabil din Munţii Sebeşului

2010-01-21T09:29:00.000+02:00

În perioada imediat următoare sunt programate să înceapă defrişările pentru domeniul schiabil de la Poarta Raiului, o nouă staţiune turistică pe care Consiliul Judeţean Alba intenţionează să o dezvolte în Munţii Sebeşului, a precizat preşedintele Ion Dumitrel. Proiectul întocmit de autorităţile judeţene prevede amenajarea aici a 7 pârtii de schi cu dotări la cel mai înalt nivel. Proiectul CJ Alba nu se suprapune cu cel al unui investitor privat care a amenajat în zonă, la circa 2 kilometri de Poarta Raiului, trei pârtii de schi pe care se schiază deja. (I.P.)

*Sursa: Ziarul Unirea 21/01/2010